Fundal -- Cele două zile care au schimbat lumea:

15 august 1947

Când Anglia s-a retras din India, nu avea intenţia de a lăsa cea mai mare colonie a sa într-o poziţie de putere. Strategic, era mult mai potrivit să o lase divizată, lăsând deschisă posibilitatea unei dispute inter-continentale. Lucru care s-a întâmplat.

Împărţirea Indiei a fost iniţial salutată de către unii musulmani, care credeau că astfel vor scăpa de persecuţie. De fapt, a însemnat migraţie în masă, hinduşii fiind obligaţi să îşi părăsească pământurile strămoşeşti şi să călătorească către sud, întretăindu-şi paşii cu alţi musulmani deposedaţi care se îndreptau către nord. Mii au fost omorâţi pe drum, femeile fiind în mod special vulnerabile. Multe au fost violate; altele nu au avut o soartă atât de bună. "Trenurile fantomă" încărcate cu rămăşiţele nevestelor şi fiicelor treceau peste graniţa nou-formată între noul Pakistan şi noua Indie.

În Scoţia, rudele şi prietenii nu puteau decât să aştepte veşti.

Tariq Khan a fost unul dintre fugarii musulmani, şi memoria sa este marcată de experienţa violentă şi năucitoare a migraţiei forţate. Chiar şi acum, înconjurat de familie, avand o casă şi o afacere mică dar de succes, el este susceptibil în ceea ce priveşte schimbarea, neclintirea, introspecţia.

Când a sosit în Glasgow, instinctul lui Tariq a fost să se îndepărteze de comunitatea pakistaneză, mai ales când avea de a face cu rasism sau ostilitate. Acest instinct este acelaşi până în ziua de astăzi, şi totuşi cu cât caută mai mult siguranţa trecutului, cu atât ea se îndepărtează.

11 septembrie 2001

Paul Laverty era în SUA când cele două avioane deturnate au izbit blocurile World Trade Centre din Manhattan. A fot uimit de ariditatea jurnalelor de ştiri, reîntoarcerea instantanee la un naţionalism primitiv, şi caracterul aleatoriu al celor întâmplate. "Deodată, o casă din patru arbora steagul american; toate maşinile aveau steguleţe. Apoi am auzit că un membru al comunităţii Sikh - un Sikh, care nu are nici o treaba cu musulmanii! - fusese omorât într-o benzinărie din Arizona."

O prietenă i-a trimis un e-mail din Glasgow spunându-i că nepoatei ei îi era frică să iasă seara din casă, şi că unui fete din şcoala ei i se smulsese voalul de pe cap. "Najimee se identifică cu acest oraş; a fost aici dintotdeauna. E incredibil cum un lucru schimbă tot. Spunea că a realizat că, indiferent de cât timp ar trăi acolo, va fi întotdeauna o străină."

Între timp, Shabana Bakhsh îşi începea al doilea an la şcoala de teatru.

"Jumătate din colegii mei nu s-au schimbat. Însă unii dintre ei citeau un ziar şi se uitau la mine, spunând: 'E una dintre ei!' Uitasem că sunt 'una dintre ei.' "

Acest lucru l-a făcut pe Laverty să scrie o poveste pe o temă des folosită, aceea a legăturilor tradiţionale şi religioase în conflict cu dorinţele inimii, filtrate prin prisma acestor evenimente.

"Felul în care lumea ne percepe se schimbă într-o clipită. Aşa am realizat cât de fragil poate fi totul."